Zâmbește.

Zâmbește.

Nu mi-au plăcut copiii nici atunci când eram și eu un copil. Nu mi-au plăcut decât vreo trei, iar pe aceștia nimeni altcineva nu-i plăcea. Eram cei ciudați…cei care dădeau foc jucăriilor, cei care chinuiau pisicile, trăgeau cu praștia în găinile vecinilor, cei care deși erau cei mai răi nu erau niciodată prinși de vreun adult admirând focul. Poate și pentru asta eram ‘diferiți’ în ochii celorlalți, mereu scăpam basma-curată…mereu. Părinții erau mulțumiți pentru că aveau un copil cuminte ce nu intra în necazuri. Erau mulțumiți pentru că nu își cunoșteau propriul copil.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s