Pe lângă

Eram într-o cameră cu pereți verzui așezată pe un pat de o persoană. În dreapta mea era un perete de sticlă. În față erau rafturi și o pianină. Prin ușa de sticlă puteam să văd ploaia din acea zi de decembrie udând cimentul murdar de la parter. Stăteam desculță cu picioarele pe parchetul rece gândindu-mă la ceea ce vreau. După două secunde ce au trecut ca două minute în capul meu am realizat că nu sunt singură în această cameră străină, iar posesorul ei îmi așteaptă câteva cuvinte.

Îmi așteaptă o reacție. Pentru că atunci când cineva îți spune că vrea să-și dea ultima suflare alături de tine nu este politicos să admiri podeaua. În următoarea clipă de luciditate eram în brațele lui amețită de parfum în esența cea mai tare. Avea dreptate, atunci am murit pentru prima dată.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s