Sunt doar cuie pe tavan

Ma uit pe tavanul din lemn ce pare dus la infinit in viziunea ochilor mei obositi. Am incercat sa numar nodurile scandurilor din lemn pe care le pot cuprinde cu privirea dar tentativa a esuat. In ciuda faptului ca am ochii obositi, acestia par sa nu aiba nicio problema in a localiza particulele de praf din aer.
Nu stiu cum ma simt. Sunt singura in aceasta camera dintr-o casa de langa padure. Nu sunt fericita pentru ca la aproximativ 400 km departare se afla un om care ma iubeste, iar distanta aceeasta este mult prea mare. Sunt recunoscatoare oricarui lucru ce face fiinta aceasta sa ma iubeasca neasteptand in schimb decat ca mie sa imi pese. Ma simt goala. Nu pot sa simt nimic. Nici bucurie, nici durere. Cred ca se numeste tristete ceea ce simt.
Acum vad ca in tavan sunt si cuie. Prea multe dupa parerea mea. Ar fi frumos ca atunci cand le atingi acestea sa se transforme in niste cuie perfect cilindrice gata aprinse. Ar cadea lemnul de pe tavan peste mine daca asta ar fi posibil.
Mi-am coborat privirea din tavan pana pe pat. In dreapta mea este un catel din plus. Data trecuta cand am venit aici uitasem sa il iau cu mine si am fost nevoita sa adorm strangand in brate un pulover de iarna. Nu pot sa adorm daca nu strang ceva sau pe cineva la piept.
Am pe mine un hanorac verde cu un urs pe care el spune ca l-a primit de la doctor a doua data cand s-a trezit din coma. Care bears. Iubesc hanoracul asta. Dedesubt am un tricou albastru. Am o pereche de blugi scurti cu buzunare roz cu stelute cumparati dintr-un magazin pentru copii, iar in picioare conversii negrii de toate zilele.
Imi indrept picioarele parca prea lungi si pline de vanatai pe care le iubesc si ma uit cum tremura atunci cand incerc sa le tin tepene perpendiculare pe pat. Vanataile sunt de la soldurile lui ce se lovesc de interiorul coapselor mele atunci cand stau deasupra. Este oarecum frustrant sa faci petting cu o persoana pe care o vrei de atata timp. Trebuie destula stapanire de sine. Oare chiar e mai bine atunci cand esti copil? Oamenii spun ca nu am nicio grija, ca nu trebuie sa imi pese de nimic. Dar mie imi pasa, imi fac tot timpul griji ca ceva rau s-ar putea intampla cu el, ca ceva mi-ar putea distruge planurile fericite lasandu-ma singura, mai singura ca acum.
Fiecare isi are propriile cicatrici, la fel cum fiecare scandura din tavan isi are propriile imperfectiuni. Fiecare cu cate o poveste, unele cu autor, altele sub anonimat.
Unii oameni se straduiesc sa duca mai multe lucruri decat pot in timp ce altii au bratele goale.

Advertisements

One thought on “Sunt doar cuie pe tavan

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s