Mâncători de sirene. Spânzurători de vise.

Suntem noi, cei pe care ne vezi la masa cea mai gălăgioasă din bar, fără griji, fără vreun mister ce să ne facă atractivi, fără lipsuri și, de fapt, fără bani.
Suntem aceeași pe care îi vezi în variantă solo în colțul cel mai negru al unei cafenele bând ceva extrem de amar în timp ce fixăm cu privirea un obiect de decor.
Suntem cei pe care îi eviți atunci când te afli lângă un lac. Instinctul de autoconservare îți spune că există o mică posibilitate ca unul dintre noi să te împingă în lac fără un motiv anume.
Nimic din ceea ce facem, ceea ce suntem nu are un motiv, un scop, un factor declanșator. Suntem niște animale nedomesticite și pline de dispreț pentru societate ce se plimbă relaxate printre voi fără temeri, analizându-vă.

Dacă în zilele în care toată lumea are umbrela deschisă datorită unei ploi torențiale ce nu face decât să invite la victime ești lovit la nivelul feței de colțul unei umbrele țin să te anunț că nu este absolut nicio greșeală și nici măcar o părere de rău.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s