Rapsodie de iarnă

Un poet de odinioară
Traversează sufrageria
Și mă vede goală.
Îmi scrie un bilet de zi bună
Și ca prin surprindere
Lângă semnătură îmi spune
Bună.
Era frig, aveam sfârcurile tari
Ochii mirați
Mă aplecam după un ziar.
El era în smoking
Arăta mereu ocupat
Prea ocupat chiar și ca să bem un pahar.
Nu am crezut că-i pasă
Când m-am așezat pe masă
Și am început să-i spun
Despre cum mâine e joi.
Pare încordat
Mai ceva ca mine
Sunt pe cele mai înalte tocuri
Îi desfac cravata
Mă privea de parcă eram în flăcări
Aș fi vrut să plece
M-am legat la ochi
L-am mușcat de gât, să știe cine-i șeful
Și i-am spus timid
“Nu mai vreau să te văd
Pentru următoarele două ore.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s